Cauza formarii tunetului este un subiect care se afla la granita intre speculatii si cercetari stiintifice.

Teorii vehiculate de-a lungul timpului

Primele date despre teoria formarii tunetului sunt din secolul III i.e.n si apartin filosofului grec Aristotel. Aceasta teorie sustine faptul ca un tunet se formeaza din cauza lovirii norilor. Ulterior au aparut numeroase alte teorii.

La mijlocul secolului 19, teoria acceptata a fost aceea ca fulgerul produce un vacuum de-a lungul drumului sau catre pamant iar tunetul este rezultatul ulterior miscarii aerului grabindu-se a umple vacuumul.

Mai tarziu in acelasi secol se credea ca tunetul este produs de trecerea brusca a apei in vapori in momentul in care fulgerul strabate atmosfera.

O alta teorie este aceea in care gazele intalnite de fulger in drumul sau catre pamant se supraincalzesc formand explozii cu un zgomot puternic numit tunet.

In secolul 20 s-a ajuns la un consens si s-a elaborat teoria conform careia tunetul incepe cu un soc electric in aer datorita incalzirii termice bruste a plasmei din canalul fulgerului. Intr-o fractiune de secunda aerul ajunge la 28000 grade C. Aceasta caldura produsa se extinde spre exteriorul fulgerului unde intalneste o masa de aer rece si cu o viteza mai mare decat cea a sunetului va traversa acel aer rece. Acest puls al miscarii aerului cald spre exterior care rezulta este un soc electric similar in principiu cu un soc al unei explozii sau cu o urma lasata de un avion supersonic ce produce un zgomot numit tunet.

O raza de lumina urmata la cateva secunde de un bubuit al tunetului este pentru multi oameni prima ilustrare a faptului ca sunetul are o viteza mai mica decat lumina. Astfel s-a constatat prin numeroase calcule ca media vitezei sunetului in aer este de 340 m/s, iar cea a luminii este de 299.792.458 m/s.